Prologul unui an tensionat

Suntem în ultimele zile ale lui 2014, un an plin de evenimente tulburătoare, al alegerilor europarlamentare si prezidențiale, al catastrofei aviatice din Apuseni, al iluziei că România se îndreaptă într – o direcție bună. Sau poate că nu. Zilele acestea ne confruntăm cu epilogul lui 2014 și, totodată, prologul lui 2015. Ce se anunță însă în 2015? Un an cel puțin la fel de tensionat, în care președintele va încerca să formeze o nouă majoritate parlamentară conform propriilor declarații, în care PNL-ul să fie vioara întâi, dar în care în mod cert șomajul nu va scădea vertiginos și nici oferta locurilor de muncă pentru tineri nu va fi una entuziasmantă.

Ne zbatem de 25 de ani în prozaism, în marasm, lașitate, teamă și blazare. În acest sens, am participat zilele trecute la aniversarea a unui sfert de veac de la așa – zisa revoluție română, unde puțini politicieni locali au participat. În aceeași zi am fost la unul din cimitirele ploieștene, cel din cartierul Mihai Bravu pentru a fi alături de rudele îndoliate ale unui erou al revoluției, unul civil de data asta. Anii trecuți am încercat să fiu alături de alte două familii îndoliate la alte două cimitire din municipiul Ploiești și de fiecare dată am încercat un sentiment grav de tristețe, compasiune dar și de reflecție. M-am întrebat de ce au murit acești oameni, pentru ce?

Era o întrebare retorică și intrinsecă a unui tânăr politician care avea doar 6 ani la acea revoluție, lovitură de stat sau ce-o fi fost ea, dar care se simte profund descumpănit de evoluția acestei țări din ultimul sfert de secol. Nu sunt un vehement apologet al meritocrației, al elitismului sau al egalitarismului de șanse într-o societate, dar nici partizanul non – valorilor, al fariseismului public și al dejecțiilor de orice gen.

Pornesc cu sufletul curat că anul viitor va fi unul al performanței, al succesului individual și colectiv, al stabilității politice și al reușitelor pe plan extern. Dar nu sunt naiv și am încetat de mult să cred că una din cele nouă fericiri poate fi implementată cu ușurință în România, respectiv “ O, sancta simplicitas “. Cu toate acestea, nădăjduiesc că 2015 poate fi un nou început, al maturizării publice, al dimunării conflictelor interumane, al tabloidizării excesive a evenimentelor și opiniilor, al perorării media superfluu, al echilibrului și decenței în toate arealurile.

În final, permiteti-mi să vă urez dumneavoastră, cititorii mei dragi, un an nou plin de realizări, sănătate, fericire și îndeplinirea tuturor dorințelor.La mulți ani! Dumnezeu să ne aibă în pază

Post Author: Raul Petrescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *