Desi Ploiestiul este al noualea oras ca numar de populatie din Romania, din pacate nu ne aflam in top ten si ca nivel de dezvoltare. Orase precum Brasov, Sibiu, Oradea, Timisoara, Cluj, Alba Iulia, asta pentru a oferi doar cateva exemple, bat la fundul gol urbea aurului negru. In privinta accesului la serviciile publice, a nivelului de trai in genere, a infrastructurii si a calitatii umane. Poate ca acest ultim factor este principalul argument al superioritatii acestor localitati urbane.
Si cum sa nu incerci un sentiment nedorit de frustrare cand tocmai am sarbatorit 170 de ani de la infiintarea primei rafinarii din tara, cand am creat primul parc industrial din tara, cand l-am dat pe cel mai mare dramaturg roman, I.Luca Caragiale, pe unul din cei mai mari arhitecti, Toma Socolescu, pe legendarul Radu Stanian, model ancestral de edil, pe Take Ionescu, un remarcabil om politic din perioada interbelica, si multe alte valori umane , insa am ramas in urma la capitolul investitii?
Un exemplu sugestiv in acest sens il reprezinta si bugetul alocat investitiilor in 2017, extrem de precar si care are ca sursa principala de finantare creditarea. Doar secundar regasim fondurile europene si bugetul local ca instrumente de asigurare a investitiilor. Bugetul este vaduvit constant de cheltuieli deseori nejustificate, de acoperirea „ gaurilor „ din trecut, de corectiile financiare generate de intarzierea implementarii proiectelor cu finantare europeana, de un management ce lasa, uneori, de dorit. Extinderea canalizarii, finalizarea lucrărilor la stația de epurare, realizarea pieței centrale, precum și demararea proiectului de realizare a unui nou spital sunt principalele targeturi investitionale pe 2017. Alaturi de acestea, modernizarea zonei de la Gara de Sud și începerea lucrărilor la terminalele de la Nord, Bariera București (UPG) și Podul Înalt. Obiective indraznete, dar necesare intr-un oras macinat de intrigi politice si absenta solidaritatii sociale.
Douazeci si opt de ani de mediocritate a actului administrativ, iata ce ne-a adus in stadiul actual de apatie si degradare edilitara. Propuneri neinspirate si subiective pentru functiile publice , ce au avut ca apanaj prietenia cu sefii partidelor, nepotismul, adularea, servilismul, capacitatea de a fi manipulat cu nonsalanta, nu au facut decat sa intregeasca acest portret- robot al orasului care intarzie sa evolueze. Deficitar la capitolul divertisment si cultura, la infrastructura rutiera, la oferta locurilor de munca, la promovarea turistica, la calitatea aerului etc. Depinde doar de noi, de cetateni, de guvernantii locali sa constientizam ca suntem condamnati sa semanam progresul acestui minunat oras si sa ne batem pentru suprematia nationala a dezvoltarii urbane.
