S-a mai stins o legenda autentica a politicii romanesti, unul dintre ultimii mohicani inocenti ramasi in prim – planul mizerabil al clasei politice post- decembriste, teleportat parca din perioada interbelica, caci avea deja douazeci si opt de ani in momentul izbucnirii celui de-al doilea razboi mondial. Nu l-a mai prins pe al treilea, ce bate, parca la usa!!! Mircea Ionescu Quintus pe numele sau ancestral, fost detinut politic in inchisorile comuniste, reprezinta unul din reperele liberalismului din Romania. Una dintre personalitatile proeminente ale Partidului National Liberal de mai bine de sapte decenii.
Nu a abdicat niciodata de la valorile liberalismului si nu a fost nicicand membru al altui partid, cu exceptia Partidului National Liberal. Nu a imbratisat niciodata traseismul pe care cei mai multi politicieni din perioada capitalista l-au ridicat la rang de valoare suprema. Drept dovada galeria de politruci care s-a inghesuit sa-i depuna coroane cu flori, care mai de care mai tantos si mai fanfaron. Inzestrat cu rafinament, stil si calitate umana , Mircea Ionescu Quintus este pentru liberalism ceea ce a fost Titel Petrescu pentru social – democratie si Corneliu Coposu pentru taranisti. A luptat in al doilea Razboi Mondial, fiind membru al PNL nu mai putin de optzeci si unu de ani, incepand cu varsta de nouasprezece ani. Dupa revolutie, a fost Ministru al Justitiei, detinand si trei mandate de parlamentar, din care doua de senator si unul de deputat. A fost decorat de catre trei presedinti de stat, ultimul fiind actualul presedinte, Klaus Iohannis, care i-a oferit in luna martie a acestui an Ordinul “ Steaua Romaniei” in grad de ofiter. Ceilalati doi presedinti care l-au decorat au fost Ion Iliescu si Traian Basescu.
Societatea romaneasca se zbate in mediocritate si marasm de aproape trei decenii, dupa instaurarea regimului capitalist, iar calitatea omului politic s-a subrezit in mod fundamental in toata aceasta perioada. Demagogia, fariseismul, traseismul politic, absenta demnitatii, a parolismului, minciuna ca valoare primara, acestea au fost atributele care au guvernat fiinta omului politic din Romania ultimilor douazeci si sapte de ani. Au lipsit anvergura, viziunea, atitudinea , asumarea, pragmatismul si empatia colectiva. Au prevalat, din nefericire, ipcrozia, tradarea, incompetenta, nepotismul, amatorismul, slugarnicia si impostura. Poate ca, de acolo din ceruri, spiritul lui Quintus va reusi sa modeleze, in mod telepatic, gandirea si caracterul unei noi generatii de politicieni, menita sa construiasca un nou destin, de data asta maret, al neamului romanesc!
