Am vizitat recent un loc feeric, idilic, din inima Transilvaniei, denumit Viscri. Este un satuc minunat dintr-o comuna brasoveana, Bunesti, aflat la sapte kilometri de civilizatie. O faci la stanga din orasul Rupea spre acest colt rupt de lume, in care panoramele fabuloase te inunda cu nonsalanta. Strainii iau cu asalt acest satuc dominat de cultura autentica a sasilor, vizitatorii romani fiind in minoritate. Dar ce reprezenta acest sat inainte de promovarea, acum mai bine de un deceniu, de catre printul Charles al Marii Britanii? Doar o mica localitate rurala in care satenii isi castigau painea de pe o zi pe alta. Cu posibilitati minime ca fiii/fiicele lor sa poata avea mai mult de patru clase, din cauza constrangerilor logistice si financiare.
Iata ca, acum, multi dintre locuitorii acestui satuc intrat, intre timp, in patrimoniul mondial al UNESCO, au avut sansa de a-si creste considerabil nivelul de trai gratie turistilor care vin cu abundenta in Viscri. Peisajele de o frumusete rarisima, mancarea naturala, biserica fortificata din localitate, traseele de bicicleta din padurile ce compun comuna Bunesti, traditiile sasesti, arhitectura indigena pastrata cu sfintenie, sunt elementele motivante pentru pleiada de turisti ce aleg ca destinatie de vacanta Viscri. Totusi, ca roman, incerc un sentiment amar de regret fiindca a trebuit sa vina un strain, fie el si print, pentru a promova acest taram romanesc. Nu avem inca capacitatea de a ne promova valorile, fie ele umane sau non – umane, ne duelam deseori in lupte sordide din care pierdem toti, iar astfel de capodopere geografice raman simple puncte pe o harta agatata in cui.
Sprijinul susbtantial oferit de printul Charles, care a achizitionat o casa in splendidul satuc, a generat investitii importante ale unor oameni de afaceri romani, care au cumparat mai multe proprietati in Viscri, introducandu-le ulterior, in circuitul turistic. Am vazut japonezi, spanioli, englezi, francezi, italieni in acest colt de rai , in care sinceritatea localnicilor este debordanta, iar valorile imbratisate de acestia par de sorginte germana : onestitate, disponibilitate prelungita de munca, spirit de sacrificiu, iar mai presus de acestea am observant acel atribut exemplar al neamului romanesc : ospitalitatea fara seaman.
Creatiile manuale magnifice, precum papucii de lana, bundele, prosoapele traditionale, pentru a oferi cateva exemple, desavarsesc cadrul original al acestei asezari campestre in care timpul parca a stat in loc, iar natura mirobolanta isi face simtita prezenta. Sa nu mai vorbim de mobilierul ancestral, dar extrem de pretios si frumos pe care il regasim in fiecare din casele micute si cochete din Viscri.
